Mi-a călcat nevasta o cămaşă albă, costumul bleumarin stă pe umeraş tras cu căcătorul şi mi-a pretins la prima oră a dimineţii să mă bărbieresc, lucru pe care de obicei, nu îl fac duminica.
Mergem la Referendum, mi-a argumentat şi o să ne întâlnim cu toată lumea din oraş, nu vreau să te arăţi acolo ca un sălbatic. Şi nici să nu ne creadă lumea nişte amărâţi.
Adică, după mintea ei de femeie, trebui să arătăm, ducându-ne la urnă, prosperi şi optimişti.
Optimisumul meu e negreşit la locul său, dar prosperitatea, parcă mai va să vină.
Nu mi-am mai cumpărat pantofi noi de trei ani, port tot vechituri second hand agonisite din talcioc iar Fordul meu bătrân de mută vreme n-a mai văzut un plin de benzină. Îi dau pe sponci câte zece litri şi ăia cu mare greutate scobindu-mi pensia minusculă.
Dar toate astea nu au legătură cu Băsescu şi nici cu cămaşa albă de poplin pe care o să o îmbrac astăzi.
Sper doamne, să nu mă pună Nemţoaica să îmi iau la gât şi cravată.
Mai ales pe cea violetă, ca o flacără pe care am primt-o cadou de la un admirator în 2009.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu