Sonet pentru Elena Udrea

Recunosc cu tristeţe şi supunându-mă oprobiului public, că sunt îndrăgostit de Elena Udrea. Pentru ea aş fi în stare să îl strâng de gât pe Băsescu.
Îmi lipseşte de când nu mai apare pe sticlă, decând nu mai taie panglici şi nu mai călăreşte roibi.
Şi de dor şi amoc i-am scris un sonet:

Ce debordant mă simt iubito Când
Pe corso lângă tine defilez
Ştiind că Băse mă suduie în gând
Sorbindu-ţi silueta ecosez

Ce necesar mă simt veghindu-ţi paşii
Supt clar obscurul de neon şi iod
Că te mănâncă din priviri borfaşii
În vaier pedelist şi monocord

Ce superman mă simt când lângă tine
Mai creşte-un patinoar ori un solar
Şi pier leuţii, ronii din chenzine
Şi douăşcinci la sută din salar

Aşa mă simt tu draga mea iubită
Şi ce păcat că tu eşti nesimţită.