29.10 . anu tristeţii mele
N-am închis un ochi toată noaptea, n-am putut pune geană pe geană. Dimineaţa, în oglindă, aveam cearcăne de trei degete şi un gol mare în cap. Sper să nu rămân aşa !
Cum dracu poa să doarmă oamenii în cutiile astea de carton, se aude cea mai mică scârţâitură, cel mai mic geamăt, cel mai mic frecuş...
Imediat după miezu nopţii unii de deasupra, ori din stânga - n-am reuşit să localizez perfectă- au început să se zbânţuie în draci de rupeau arcurile de la somieră. Mâine o să mă duc să le cumpăr una nouă, pe buret ca să nu mai mă excit ascultându-i. Pe vecinul perete în perete, l-am auzit toată nopticica cum se băseşte (cred că am scris corect). Acum mă căiesc că n-am pus să îmi antifoneze coşmelia asta, nişte ştraifuri de polistiren gros şi scăpam de calvarul ăsta. Doamne , cum o să rezist io o lună întreagă?
Azi noapte m-am sculat, mi-am băgat vată în urechi, m-am aşezat la măsuţă şi am scris o poezie. Nu ştiu ce mi-a venit, dar simţeam că am un tren care îmi circulă prin cap şi am început să scriu involuntar. Să vedeţi ce mi-a ieşit:
Gara este locul
În care trenurile intră portocalii
Şi ies albastre
Trec peste poduri albe
Care se fac verzi
Şi şuieră cu spor
Pentru elector
Mâine o să-i pun pe cei din stafu de campanie să o perie puţin şi am s-o public pe la vreo televiziune pe undeva ca să îmi descopere electoratu şi latura sensibilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu