3.11 anu electoral.
Mor de ciudă, m-a invitat Traian la ziua lui, dar nu pot pleca, e tot oraşu cu ochii pe mine, presa stă la scara blocului înarmată cu camere, microfoane, reportofoane, pixuri şi carneţele. Trebuie să mă îmbrac în fiecare dimineaţă în ginşii ăia anoşti, cu sweaterul de poliester şi să defilez prin oraş la cumpărături. Şi nici nu pot să mă duc pe la magazinele mai rafinate, trebuie să intru în dughenele de cartier şi să mă entuziasmez la tot felul de chiciuri oribile. De-ale gurii îmi cumpăr de formă de la piaţă, deşi trebuie să recunosc că au romanaţii ăştia nişte legume foarte bune, cred că le injectează cu ceva hormoni, că de când mă hrănesc bio, mi-a crescut energia pozitivă. Simt că mă pot bătea cu toată lumea !
Ah! şi cât mi-aş fi dorit o petrecere mai mondenă aşa, cu neşte caviare, o şampanie bună, o văcuţă de kobe, ceva fructe exotice şi o tartă cu frişcă. Să mă îmbrac cu tocuri şi cu decolteu, să fac un tango cu Traian pe parchetul proaspăt ceruit de la Foişor, să ne soarbă lumea din priviri. Lasă, la anu, că trece criza asta... mi-a promis Traian solemn că iară mă pune ministră la guvern.
De-a bia aştept !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu