Îndoială de becher

Trecând prin pusta banatului (câmpia prinsă între Timiş, Tisa şi Bârzava), cel mai roditor pământ al Ţării Româneşti, am fost cuprins de jalea de a vedea cum se face glia pârloagă şi ciulinii o cotropesc precum oştile străine odinioară.
Pământul gras ca un unt e părăsit buruienilor şi nu îmi tulbură privirea unduirea lanurilor de grâu ori cucuruz ca în tinereţea mea pre- decembristă, când o duceam greu în România şi îngenuncheaţi eram supt jugul comunist.
Mă doare în suflet ca un infarct şi satele mi se par colbuite, deşi e plin de case de rigips cu termopane, văd în curţi maşini nichelate cu climă şi jante de aliaj, iar la porţi stau babe în fuste lungi şi negre care vorbesc la celular cu nepoţii şi copii plecaţi în austrii, spanii şi italii să şteargă babele străine la fund.
Mă doare mintea cum se risipeşte puterea poporului, care se duce cu cotăriţa la duchean să cumpere cartofi din Turcia, roşii din Italia şi varză din Grecia. Iar pârloaga românească, produce euroi de subvenţie doar , şi a devenit un fel de cont de economii la bancă.
Şi durerile astea două amestecate mă moleşesc şi aşa mă bate gândul să plec şi eu undeva în Europa, să îmi caut o babă de şters.
Dar nu pot, am uitat, am pus în grădină de toate şi dacă mă duc, cine să stea să le ude să le plivească şi mai ales să se bucure de dulceaţa lor, culegându-le ?

Mani fest politic

M-am simţit ani la rândul, prea mic şi insignifiant pentru a-mi permite luarea unei poziţii politice cu caracter de manifest, având în vedere că :
-sunt unul dintre mulţii mediocrii cu ştaif pe care ţara nu se poate baza
-nu ştiu să înot în ape adânci ci mai degrabă pe la marginile cu unda până la gleznă şi făcă curenţi turbionari
-mă las uşor influenţat de orice discurs politic bine structurat, înşoţit de locvacitate şi gestică parabolică
-am interese mărunte şi meschine cu privire la cotitian şi viaţa de pe o zi pe alta
-nu sunt antreprenor de succes, lider de opinie, vedetă media, ori finanţator de club
-sufăr mult de tot la capitolul cultură generală, am limite intelectuale pronunţate, stăpânesc prost Limba Română, gramatica şi mă cantonez mai degrabă în graiul regional al Banatului, pe care stărui să îl confund cu o Republică Autonomă
-am o doză de egoism acerb dobândit prin naştere, care nu îmi permite să fiu solidar cu... şi nici cu...
-şi nu în ultimul rând, constat că eticheta de extremist mi se potriveşte ca pusă cu patentul şi şurubelniţa.
Dar, fiindcă întodeauna există un dar, m-a scos din găleata aceasta a nimicniciei mele civice, un videoclip de reclamă pe care desigur îl cunoaşteţi de la televizor.
E vorba de acel laptop dus la reparat şi de reflecţia răbufnită a cumpărătorului ofensat de mitocănismul vânzătorului:
"Dumneata ştii cine sunt eu? Sunt Cetăţean European şi am drepturi !"
De aceea, prin rezonanţă şi prin empatie, mă ridic din ţărâna mediocrităţii mele şi răcnesc de pe tastatură:
Mă, tu-vă-n ... , ştiţi cu cine staţi de vorbă?
Mi-s cetăţean român şi am neşte drepturi... băgavia-ş !!!

Post Scriptum
Dedic această scriere cu acel respect împins până dincolo de marginea neruşinării următorilor:

Traian Băsescu
Emil Boc
Elena Udrea

Victor Ponta
Crin Antonescu
Ăla de la PC că niciodată nu ţin minte cum îl strigă la catalog

Domn Ministru de la cătane Oprea cu multe stele
Colonelul său în rezervă de la B1TV (aha! de ăsta mi-am adus aminte, Turcescu)
Ăia de la UDMR care este

MRU care se vrea partid de dreapta
Doamna Macovei de la Europarlament S.A.

Şi celorlalţi care sper să nu se simtă jigniţi că nu i-am trecut, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă.

Aştept adeziuni la acest manifest politic pentru a ne constitui într-un partid politic, mişcare civică, echipă olimpică de oină sau de ce nu, în celulă teroristă de serviciu.
Al dumneavoastră edificat în stratul său intens civic
Mihai T. Ioan

Daciada, etapa pe judeţe

În sfârşit s-a încheiat etapa de masă a Daciadei 2012 faza pe judeţe.
Clubul sportiv USL a luat cupele şi medaliile la 100 metri garduri, sprint, maraton şi aruncarea cu ciocanul.
PDL a rămas cu menţiuni în probele de marş, săritura cu prăjina şi triplu salt.
Surprinzătoare evoluţia clubului proaspăt înfiinţat PP-DD care beneficiind de prestaţia unui antrenor rasat şi cu mare experienţă în probele atletice grele, a avut rezultate de excepţie la aruncări. Cu suliţa, cu discul, cu greutatea. De asemenea câţiva atleţi remarcabili au produs recorduri naţionale la probele de fond şi semifond, alergând precum în Grecia Antică, desculţi dar cu sorturi şi maieuri Rebook şi Nike.
A fost un spectacol atletic frumos, prestaţii vânjoase, curse cot la cot, umăr la umăr, coastă la coastă.
Mai ales la Cluj unde cvadruplul campion naţional Emil Boc a realizat o cursă memorabilă la 3000 de metri cu obstacole, unde după ce a alergat întreagul parcurs în trena co-competitorilor, a reuşit să ţâşnească pe linia de finish şi să rupă panglica la fotografie.
Din păcate, cupa primită nu a fost însoţită şi de uralele mulţimii, care între timp sătulă de atâta atletism, a plecat acasă să urmărească la televizor meciul de fotbal vedetă din CE 2012.
Doar câţiva fani şi simpatizanţi au rămas să îl întâmpine la vestiar, aducându-i unii zahăr, alţii lămâie, dar absolut toţi apă minerală de Căciulata.
Aşteptăm cu nerăbdare finalele la nivel naţional din toamnă, care vor capacita toate cluburile atletice din ţară să presteze mai bine, masi sus, mai puternic, mai frumos.