sâmbătă, 14 decembrie 2013

Iarna nu-i ca vara




Da băieţei şi fetiţe, intră ziua la apă, se face scurtă, tot mai scurtă şi se închid românii în casă devreme de tot, cu mâna pe butonul verde al telecomenzii. Fericiţii care au o oaie de pluş numită Pufulica, o mângâie pe creştet şi se liniştesc.
Cei care nu au, se aruncă furibund pe oaia de pe feisbuc şi încep să mângâie tastatura. Apar comentarii, păreri, opinii, luări de poziţie, de parcă a dat strechea în Windows.
Unii sunt pro, alţi contra. Pro orice, contra orice.
Alţii sunt doar Like.
De fapt cred că Like ţine loc de indexare la pensie, la indemnizaţie, la chenzinăî, benzină şi drezină.
Ştire pe feisbuc: Grav accident pe DN unu. Imediat apar jdemii de laicuri. Adică îmi place că a avut ăla accident şi şi-a zdrelit zilele.
Ori: Vedetă internaţională pozează nud ! Imediat laicuri urmate de comentarii din rărunchi- neruşinata-piţipoanca-curviştina...
Da las că se face de primăvară, apoi vară, creşte ziua, pleacă românii să soareze pe terase, pe plaiuri şi pajişti, dau mai rar pe acasă şi pe la telecomandă şi o să fie tot mai puţine laicuri. Şi laicuri. Şi laicuri.
Daţi şi la mine un laic

duminică, 8 decembrie 2013

Partidul Capitalist al Muncii


Sprijinit de un grup de oameni de afaceri oneşti, am înfiinţat astănoapte după un chef la Cireşica



PARTIDUL CAPITALIST AL MUNCII

Nu e nici o bâză, nici o ştire falsă ori o încercare de luare la mişto !
Noi, grupul de iniţiativă, suntem oameni cu scaun la cap, unii chiar cu mai multe, integrii şi bine intenţionaţi.
Iar înfiinţarea acestui partid se vrea expresia clară şi inovatoare a dorinţei noastre de făurire  a

SOCIETĂŢII CAPITALISTE MULTILATERAL DEZVOLTATE

în scumpa noastră ţară
REPUBLICA CAPITALISTĂ ROMÂNIA

În vederea proiectului de STATUT am stabilit deja trei puncte esenţiale care sper să devină repere temeinice pentru întregul popor îndobitocit timp de douăzecipatru de ani de către aşa zisele partide politice.
UNU
Tot Românul este dator să câştige o pâine. Şi noi la fel, dar mai multe.
DOI
Tot Românul este dator să ţină cu dinţii de pâine. Şi noi la fel dar de mai multe.
TREI
Tot Românul este dator să dea coltucul şi miezul la guvern. Noi dăm coaja.
Acestea fiind zise, aştept ca Românii în masă, să adere la partidul nostru, să devină membri activi şi să ne sprijine neprecupeţit.
Ca să mâncăm şi noi o felie de cozonac, fiindcă de pâine ne-am cam săturat !

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Comisia parlamentară


M-a sunat aseară Valeriu Zgonea cred că era puţin cherchelit, i se cam limba plimba în gură, dar nu m-a deranjat, doar era Sfântu Nicolae ce naiba. După formulele complezantive de rigoare, m-a anunţat că am fost numit în Comisia Parlamentară care analizează cum şi-a luat pământ Băsescu la Nana, în calitate de observator din partea Societăţii Civile.
A subliniat că nu acceptă nici un refuz şi că se bazează pe mine fiindcă ştie că în tinereţea mea am fost boxer şi am practicat şi artele marţiale de contact. 
Aşa că să fiu pregătit sufleteşte, dar mai ales fizic, fiindcă ştie la sigur că o să iasă cu păruială, ciomăgeală, buşeală, trânteală şi altele. 
Şi că am asigurare medicală full, plătită de Parlament.
Deci, dacă vedeţi că lipsesc o perioadă de pe net, să ştiţi că sunt în Comisie şi mă fac că lucrez.
Dacă lipsesc o perioadă mai lungă, să ştiţi că sunt la Spitalul Universitar, în ghips şi cu ochii umflaţi.
Şi nu mă fac deloc !

vineri, 6 decembrie 2013

Coiul lui Ilie



Îmi doream să public alături de caricatura lui Băsel o caricatură a lui Iliuţă. Dar stupoare, am puricat tot internetul şi nu am găsit nici o lucrare de genul acesta.
Să fii om politic şi să nu se fi găsit nimeni care să te caricaturizeze, tristeţe mai mare nici că se poate.
Aşa că dacă Ilie Sârbu are doar un testicol, şi pagina mea are doar o caricatură.
Dar una elocventă, Băsel nu doar că seamănă, dar aseară prin atacul suburban vizavi de mono-înzerstrarea fostului mnistru al agriculturii, s-a dovedit că pe bune, e un coi mare cât un mandat de nouă ani.
Mi-e ruşine mie pentru el.
Pentru că în nesimţirea sa disperată, Băsel nu mai vede clar nici măcar cu ochiul ăla bun

miercuri, 4 decembrie 2013

Băsescu şi Ponta în vizită la Uica Mihai


I-am invitat ieri seară pe Ponta şi Băsescu să treacă pe la mine.
Trebuie să spun că toate mizeriile şi contrele din ultima vreme au început nu doar să mă enerveze ci pur şi simplu să mă calce pe bătături. Doi oameni serioşi, cu "foncţii" şi răspunderi pă linie dă stat, nu se pot juca cu puţa în ţărâna aşa, în văzul lumii. 
Parcă sunt doi copii care se ceartă pe găletuşă la groapa cu nisip.
Băsescu a sosit cu elicopterul, a parcat cu o stradă mai sus ca să nu îmi strice asfaltul ca data trecută, fiindcă nu avem bani de la buget pentru reparaţii, iar Ponta s-a dat jos din maşină înfrigurat şi cu cravata în neorânduială. Mi-am dat seama că pentru a face economii la buget nu porneşte încălzirea în limuzină.
Nu s-au salutat, nu s-au privit măcar, mi-au strâns doar pe rând mâna, întâi Băse, apoi Ponta şi au refuzat să intre înăuntru.
Iar eu mă pregătisem, aveam ţuică fiartă pe cuptor, chifteluţe de post din gulie şi varză creaţă, minciunele şi sirop de coacăze răcit în zăpadă.
Mă gândeam că poate aşa îi îmbunez.
Dar nici vorbă, se vedea că sunt încrâncenaţi şi total rupţi de realitate.
Că îi doare în cur de popor şi de biata naţiune. 
Of doamne ce face orgoliul nemăsurat....
Aşa că am pus căţeaua pe ei şi nici n-a trebuit să o stârnesc de două ori...
Să-i fi văzut cum fugeau de mâncau pământul.
Numai că şi-au încurcat mijloacele de transport. Ponta s-a urcat în elicopter, iar Băsescu în limuzină.
Dar până la urmă şi asta, e tot un drac.
Doi căpiaţi care cică vor să ne conducă ţara !


La cafea cu Elena Udrea


M-a sunat aseară Elena, să trec pe la ea la o cafea cică.
Pe dracu cafea, ştiu eu, începe cu o cafea şi se termină.... mai bine tac, tăcerea e de aur. Păi nu am mai păţit eu de-alde astea? Tot aşa m-a sunat Băsescu acu patru ani să trec pe la el să bem un pahar de vizichi şi nici n-au apucat să se topească cubuleţele de gheaţă şi m-am trezit că sunt membru PDL şi încă cu funcţie pe linie de propagandă.
M-a costat jumătate dă milion dă euroi, băgaţi în afişe şi benăre.
Ăsta, Blaga m-a sunat şi el, că cică organizează o partidă de vânătoare la Sighet şi să vin şi eu să împuşc ceva. Am împuşcat exact mai o jumătate de milion donaţie pentru plata datoriilor din campanie.
Eba nu m-a sunat, m-am trezit cu buzata în birou aşa tam nesam, avea o sticloanţă de Pepsi la subsioară şi un pachet de pufuleţi început, cică vizită de protocol, m-a costat jumătate din jipanu ăla cu care se lăuda după aia prin oraş.
Aşa că sunt sătul.
Ştiu ce vrea Elena.
Mai optzeci de hectare.
Nu mă duc nici în ruptul capului, că ştiu ce se întămplă exact când îi văd decolteu ăla cu frănjuleţe....
Stau acasă şi mănânc pufuleţi, că mi-a mai rămas jumătate de pungă de la buzată.
Dacă nu s-or fi stricat naibii...

duminică, 1 decembrie 2013

Defilare de Ziua Naţională


M-a rugat Ponta, fiindcă el nu prea are timp şi nu se poate baza pe Crin nici pe altcineva, fiindcă e o epidemie cauzată de viruşi în mediul politic, să organizez eu parada militară de Ziua Naţională. Chiar s-a plâns că e înconjurat de generali făcuţi la apelul de seară, fără viziune, fără iniţiativă şi tare se teme că parada o să iasă un fâs.
L-am asigurat că se poate baza pe mine, doar sunt patriot ce mama dracului, plus că am fost sergent cu diagonală în armată şi le am cu instrucţia de front şi cu pasul de defilare.
Aşa că m-am pus pe treabă, am dat ordin la toate bucătăriile de campanie să pună la foc cazanele cu fasole cu ciolan, să fiarbă marmite de vin roşu şi să coacă lipii cu untură.
Şi am chemat batalionul de şoc să defileze şi să dea onorul la Preşedinte.
Că vedeţi doar şi voi în fotografie, ce pas de defilare meseriaş ştiu să bată !

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Băsescu a pus SRI-ul pe mine !

M-a sunat aseară diperată, Elena Udrea. Avea o voce guturală şi aproape insterică, striga în receptor şi o auzeam cum tremură ca o frunză. A aflat Traian că m-am asociat cu tine,  că ne-am luat teren în tovărăşie, că o să facem împreună agricultură şi vom cultiva urzici şi ştevie pentru export în China. Parcă a turbat de furie, a aruncat după mine cu paharul plin de vischi, lucru pe care nu l-a mai făcut niciodată până acum. De obicei golea paharul înainte de a-l arunca . Şi  m-a înjurat ca vaporenii, nici nu vreau să îţi repet ce mi-a strigat, ceva de copastie, bordaj şi mai ceva care seamănă a timonă ori ... nici nu mai ştiu, am fugit pur şi simplu desculţă, nici nu m-am gîndit măcar o secundă să îmi iau papucii, deşii sunt ăia albaştrii cu strasuri, care ştii că îmi plac mie, i-am purtat în campanie şi mi-au adus noroc că am ieşit prima de pe locul doi.
Dar sunt sigură că o să îmi dea el papucii...
La final, mi-a spus Elena ceva care mi-a dat de gândit: Vezi, a zis ea, a promis Băsescu că o să pună sereiu pe tine. A dat deja ordin, o să umble spionii în dîra ta şi o să te cotrobăiască până şi în gaura... în gaura...
Şi ţi-a pus şi telefonul sub urmărire.
Atunci închide dracului telefonul fă nebuno, îţi dai seama că tembelu aude tot ce vorbim....
Şi am închis.
Am privit jos pe geam, în stradă era o maşină de gunoi, nou nouţă, cu numere de Arad, cu cauciucuri Pirelii, şi girofar, doi gunoieri suspecţi cu uniforme noi şi pantofi Leonardo, iar pe partea cealaltă a străzii am văzut un tip ciudat cu o pungă de plastic în care aparent era aurolac, numai că tipul în loc să tragă din ea pe nas, roste atot felul de indicaţii.
Aha ! Mi-am spus, au trimis băieţii de la interceptări, abosvenţii angajaţi în toamnă pe pile, ăştia nici nu ştiu cu ce se mănâncă o interceptare.
Şi m-am dus de m-am culcat liniştit.

vineri, 29 noiembrie 2013

Asociat cu Elena Udrea


                                             DA ! M-AM ASOCIAT CU ELENA UDREA !!!

De mult timp mă bătea la cap şi mă fu--a la icre să intru cu ea în afaceri, să luptăm cot la cot pentru Edificarea Societăţii Capitaliste Multilateral Dezvoltate în România, să propăşim şi să devenim stâlpi de bază ai Noi Ordini Economice în Uniunea Europeană.
De câteva ori a plâns pe umărul meu şi a lăcărămat, deschizându-şi sufletul.
Relaţia ei cu Băsescu devenise apăsătoare, preşu pierdea pre mult timp în cancelarie cu consilierii (bănuia că joacă pocher pe lefurile şi diurnele de deplasare) se ocupa mai mult de nepoţică decât de... mă înţelegeţi şi când nu era în cabinet ori lângă leagăn, bea de stingea. Şi din cauza bugetului redus trecuse de la vizichi la ţuică două prune, care pute îngrozitor a doagă.
Era nefericită biata Elena, dar ce puteam să îi fac.
Dar până la urmă mi-am călcat pe suflet.
Da !
Ştiţi cât de elegant mă port cu femeile, iar blondele au fost slăbiciunea mea dintodeauna.
Aşa că am băgat mare, mi-am lichidat toate celelalte afaceri, ferma de pui cu patru picioare de la Bacău, crescătoria de râme portocalii de la Craiova şi toate staţiunile de cercetare a tehnologiei de creştere a urzicilor şi cu banii obţinuţi, plus ce mai aveam de la telegondole, am cumpărat două mii de hectare de teren în Ialomiţa.
Elena a plesznit pur şi simplu de fericire, mi-a sărit în braţe şi m-a sărutat cu o căldură neobişnuită pentru ea, care în general e rece ca un pui ţinut în congelator.
Am decis că ne vom apuca serios de cultivarea pentru export în China, a spanacului , şteviei şi drăgăveiului bio, pe care le vom produce în culturi succesive, în sere, solarii şi câmp deschis, cu fonduri de la UE  şi cu ce mai prindem când or pleca netoţii ăştia de la guvernare şi venim noi la putere iarăşi.
Elena e sigură de asta, ştie negreşit că Băsescu a pregătit o bombă colosală pentru Ponta şi o să-l radă din politică definitiv.
Aşa că fraţilor, dacă vă mai aud că scoateţi vreo vorbuliţă la adresa doamnei Udrea, vă iau în şuriu şi vă înşir maţele pe gardul de la Cotroceni. Ştiţi doar că nu glumesc. 


duminică, 24 noiembrie 2013

Clonele Elenei Udrea



Nu există organizaţie de partid din ţara asta, fie că-i de stânga, de dreapta ori de nici o culoare, care să nu aibe în componenţă la nivel de conducere, o Elena Udrea clonată.
O domnişoară sau doamnă în toată firea, prevăzută cu garagaţă, tupeu xandrinic, pe lângă recuzita obligatorie: sâni, copane, decolteu, zâmbet de gumilastic, privire languroasă, freză fantezi cu delicat aer de Holivuud.
Cocoţată în funcţii mai mari sau mai mici, pornită să ajungă în fruntea oricărei liste de băgat în urnă, clona a ajuns pe frontispiciu prin săritură directă din patul cu saltea jilavă a şefului, şefuleţului ori şefuţului de partid local, iar visul ei suprem este să -precum puricele cu nouăşnouă de ocale de fier la glezne- sară într-un pat mai de sus, eventual cu saltea de apă şi instalaţie electromecanică de masaj prin vibraţie.
Clona se îmbracă tip top din reviste şi cu croitoreasă personale, are tocuri înghesuite într-un gabardin de mahon cu oglindă panoramică, se dă cu tot ce-i mai bun în materie de coloniale şi se înscrie la cuvânt oriunde, oricând şi  oricum. Microfoanele, bliţurile, camerele de luat vederea, o entuziasmează şi îi fac decolteul să crească direct proporţional. Ne există fericire mai mare pentru ea decât să apară foto într-un tabloid, iar o ştire la TV o face să deschidă şampanii fără număr, fără număr, fără număr...
Tânjeşte să taie o panglică, măcar la inaugurarea unei debarale de la intereprinderea locală de pompe funebre şi îl sucăleşte pe şeful, şefuleţul ori şefuţul ei din dotare să facă pe dracu în patru, să se dea peste cap, să obţină neşte ceva fonduri ca să construiască o telegondolă acolo pe care să o inaugureze..
E plină ţara domnii mei de clone ale Elenei Udrea, care se dovedeşte iată că nu este unică, singulară şi nerepetabilă.
Şi toate clonele astea au ceva în comun, fie că au părul, brunet, roşcat, castaniu, ori altă culoare dobândită de la Dior.
Toate au sufletul blond !

Scrisoare deschisă

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ IUBITULUI PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI EXCELENŢA SA DOMNUL TRAIAN BĂŞESCU

Stimate domnule preşedinte, cu profundă indignare proletară şi mândrie patriotică, înfierez încercările, tentativele şi insinuarili actualilor şi foştilor duşmani politici care îi aveţi ca orice preşedinte care este, de a vă băga în tagma jefuitorilor de norod şi de a vă transforma într-un latifundiar veros, rapace şi avid, deoarece fiindcă vi-aţi cumpărat şi dumneavoastră acolo o curea de pământ de trei sute de hectare. Care nici măcar nu poate fi numită moşie fiindcă dacă îţi pui mintea într-un ceas o poţi străbate cu piciorul pe jos cu tot cu sepepeu, consilieri şi secretată. Mai repede merge cu gipanu care nu este cazu fiindcă dumneavoastră patriotic, vă căraţi cu Dacia.
Este strigător la cer cum aceşti politicieni cu caş la gură şi chiloţii rupţi în tur, vă bălăcăresc şi vă înjură pe la toate colţurile şi televiziunilor..
Drept care vreau să vă asigur că noooi, marea masă de proletari din industria lucrării pământului, suntem alături de dumneavoastră, de familia dumneavoastră, de consilieri, de sepepeu şi de doamna Udrea când e cazul.
Şi vă puteţi baza pe noi să vă dăm o mână de ajutor în viitoarea campanie agricolă (dar şi elelctorală) la muncile câmpului, arat, semănat, plivit, lipit afişe şi alte alea şi vă asigurăm că nu vom precupeţi nici un efort ca să...
Şi ca să...
Închei urâdu-vă ca între noi oamenii pământului, cât mai multe succesuri şi tarlauă bogată.
Cu profund respect al dumneavoastră
Ioan Porumb
preşedinte al cultivatorilor de cereale şi plante botanice şi etno

P.S.
Domn preşedinte, nu îmi puteţi aranja şi mie vreo cinci sute de hectare pe lângă dumneavoastră pe acolo la Nana, numa să trimiteţi consilieru să pună o vorbă şi gata.
Că am obţinut neşte milioane de la CEC Bank şi nu am unde le băga.
Şi para-ndărăt, mă înţelegeţi, nu mai trebuie să faceţi nici un lising să vă luaţi tractoare .

marți, 3 septembrie 2013

Elena Udrea jurnal de campanie 1





S-a încheiat sezonul estival, litoralul e trist ca o bombonieră goală.
Nesimţitul de Mazăre putea să mai tragă nişte sfori ca să întârzie toamna, măcar până în noiembrie.
Nu mai pot îmbrăca dresu ăla leopardin care a stârnit atâtea furori.
Trebuie să trec la chestii decente, tocmai acum când aveam nevoie de maximă expunere mediatică.
O să trag urgent o fugă la paris să îmi comand nişte decolteuri telegenice şi tocuri noi
Pe ei şi pe mama lor !!!

sâmbătă, 27 iulie 2013

Campania electorală- doi

Abia a trecut o zi de când mi-am anunţat candidatura la postul de locatar la Cotroceni din partea Mişcării Populare şi deja regret, aproape profund.
Asta din trei puncte de vedere:
1. Nici unul dintre colegii mei de mişcare nu vine îmbrăcat la şedinţe, colocvii, consfătuiri, îmbrăcat în costum popular. Toţi poartă haine de firmă cu ştaif, bărbaţii Armani, doamnele Dior, iar cei mai sărăcuţi şi fără buget, Botezatu şi Zina Dumitrescu. La propunerea mea de a aborda drept ţinută oficială a partidului iţarii, lăibăraşul împopistrat, ia şi poalele în brâu, am fost admonestat cu huiduieli şi "Huo Ţărane !" iar domnul Baconschi a declarat oripilat că dacă apar în izmene şi chimeaşă cu pupi, laibăr opinici şi praşchie îşi dă demisia în secunda doi şi se spânzură în arborele genealogic. Ceea ce n-ar fi rău, ba chiar dimpotrivă. Singura mea speranţă este că în momentul când vor veni să se solidarizeze cu mişcarea şi cele două Elene, Udrea şi Băsescu, vor apărea cu ie şi accent bucovinean.
2. aseară am ieşit la o plimbare prin Buziaş cu nevasta şi am observat o schimbare totală de atitudine din partea concetăţenilor mei. Bărbaţii mă salutau cu pălăria ridicată, plini de atenţie protocolară, iar femeile îmi aruncau ocheade galeşe pline de subânţelesuri. Una chiar mi-a propus să îi fac o vizită de partid spre seară, că are bărbatul plecat la muncă în Spania, iar alta a declarat că ar ţine lecţii de învăţământ politic cu mine chiar şi în tufişurile din parc, pe înserate.
3. L-am rugat pe prietenul meu de o viaţă Ion Iliescu să mă ajute, consiliindu-mă în privinţa exerciţiilor de zâmbit cu gura până la urechi, dar m-a refuzat pe motiv că aş avea capul mare şi urechile prea mult depărtate una de alta. Mi-e recomandat că cel mai bine ar fi să îmi las ţăcălie cu barbişon ca Emil Constantinescu şi o chelie marca Băsescu. Aşa voi aduna două dintre cele trei criterii câştigătoare. În ceea ce îl priveşte pe el, îmi cedează cu plăcere drepturile de autor pentru expresiile "măi dragă" şi "animalule".
Iată deci că, trec prin prima mea pasă proastă de politician şi am nevoie de susţinerea voastră, de cuvinte de îmbărbătare, de sugestii, sesizări şi reclamaţii, altfel îmi bag picioarele în ea de Mişcare Populară şi o las pe Elena Udrea să candideze fără nici o cheltuială şi fără nici o remuşcare, la Cotroceni

Campania elecorală -unu

DORESC PE ACEASTĂ CALE
Să îmi anunţ prietenii, susţinătorii şi toată partea de papamond care îmi urmăreşte postările, că de astăzi AM INTRAT ÎN POLITICĂ.
Sumt membru al Mişcării Populare, vicepreşedinte cu probleme de imagine (fiindcă nu am probleme de imagine) iar anul viitor voi candida din partea acestui partid viguros şi emancipat la funcţia supremă în stat.
Ieri am aranjat cu Traian Băsescu (am băut un vizichi mic la Cireşica) să facem un transfer de putere pe şeştache în aşa fel încât să nu se prindă nimeni, siingura sa condiţie fiind să îl angajez consilier, pe postul actual al domnului Sebastian Lăzăroiu. Mi-a promis în mod solemn cu o mână pe inimă şi cu una pe sticla de Balantaină, că n-o să deseneze niciodată gratii pe vreo poză sau fotografie. Că nu va umbla nebărbierit, şi nici nu va da declaraţii la B1TV.
M-a mai rugat să îi botez nepoţica după ce se va naşte şi să o păstrez pe Eba la Parlamentul European.
L-am refuzat cu privire la botez, n-am eu vreme de petreceri mondene, în plus fiindu-mi teamă că nebunul o să aibă pretenţia să îi şi gătesc pe gratis, în schimb cu privire la Eba am promis că da.
Ar fi păcat să lipsim presa de mustul comentariilor cu privire la ....
Tocmai a sunat telefonul, doamna Mercăl m-a felicitat pentru pasul făcut şi m-a invitat să trec pe la ea zilele astea la un Kirş de cireşe amare şi să ne mai vorbim despre una alta.
Am fost evaziv, nu i-am promis nimic, nu ştiu ce reacţie ar avea Băsescu, poate se supără şi mă pune să plătesc eu nota de la Cireşica...
Oricum vă ţin la curent, aştept felicitări, susţinere, adeziuni şi fonduri de campanie, fiindcă drăcia asta costă breeee....

luni, 27 mai 2013

Valiza cu ciolan

Valiza, faimoasa valiză a domnului Becali nu era plină cu dolari, euroi ori roni neaoşi româneşti, care în copilăria lor s-au numit lei.
Nu, valiza era o banală şi tăbăcită de atâta purtat traistă cu brăcire de atârnat la gât, în care nea Gigi ţinea merindea de zi cu zi, adică o bucată de brânză, o crăticioară cu iaurt legată la gură cu o pungă de plastic şi cu elastic de chiloţi, precum şi un ciolan fiert, pe jumătate mâncat. Mai erau la fundul traistei, nişte fărâmituri de mămăligă şi o grămadă de furnici atrase de zmicurii de păpuşoi.
Dar ale dracului servicii secrete i-au furat ciolanul lui Gigi şi în locul lui au pus un milion şi jumătate în bancnote.
Nici nu s-au obosit măcar să scuture furnicile ori  să controleze crăticioara de iaurt.
Şi uite aşa s-a făcut că s-a amestecat brânza cu bancnotele, cu iaurtul şi zdroburii de mămăligă şi a ieşit un fel de balmoş armânesc adică un talmoş balmoş.
Fiindcă dădea rău la presă chestia cu straiţa, al dracului ziariştii şi o anumită parte a presei, au înlocuit-o cu o valiză deplomat.
Aşa că Diplomat a rămas.
Ciolanul ?
Unde dracu e ciolanu, că lui Gigi i l-a tras cineva de la gură...
A observat cineva cumva, că lui domn Băsescu îi lucesc buzele de grăsime ?

duminică, 26 mai 2013

Scrie

Eu în general aud cuvintele înainte de a le scrie. Sunt fraze muzicale, măsuri, note de portativ, armonioase în cele mai dese cazuri, uneori atonice şi foarte rar răcnete care rănesc.
Precum şi de fiecare dată când citesc (scrierile altora fireşte) în spatele ochilor mei, o pereche de ochi dubli şi mult mai atenţi, încep să vadă forme, culori, obiecte, peisaje, oameni, şiruri de întâmplări.
Şi de câte ori ochii aceia dubli întâlnesc, urâciune, gol, mizerie apoasă, se închid şi rămân doar litere pe hârtie pe care nu le mai pot citi, fiindcă sunt doar semne grafice, fără sens, fără conţinut.
Cam aşa e cu scrisul şi cu cititul la mine.
Cred că sunt dereglat psihic şi asta încă din naştere.
Mi-ar fi plăcut să fiu un om normal, cu doar o pereche de ochi, cu mâna sigură şi stăpân deplin al literelor scrise în cuvinte.
Dar cred că Dumnezeu a avut un plan cu mine, cred că sunt o încercare nereuşită a sa de a face omul mai bun şi mai frumos pe dinăuntru şi constatând că a dat greş, din milă şi din bunătate, nu m-a ras de pe faţa pământului şi m-a lăsat să trăiesc aşa, având grijă de mine în permanenţă, nelăsând ca lucrurile şi oamenii din jurul meu să îmi facă nici cel mai mic rău.
Dar uneori, fiind prea aglomerat cu problemele globale ale universului, mă mai trece cu vederea şi atunci se năpustesc peste mine şi bolile şi sărăcia şi incertitudinile care sunt cele mai rele dintre rele, dar asta numai până simte Dumnezeu că e ceva cu mine şi repede mă ia în palma Sa, suflă peste mine cu Duh şi mă aşează la masa de scris.
Scrie, îmi spune El, scrie, că de asta te-am făcut.
Să scrii !!!

vineri, 11 ianuarie 2013

Bujetu dă stat

Grav şi documentat, premierul Victor Ponta s-a jucat de-a Obama.
A prezentat starea naţiunii în cifre, date şi commenturi pertinente.
Bugetul pentru douămiitreişpe pe înţelesul fraierilor de români.
Hei compatrioţi, nu vă simţiţi jigniţi...
Asta suntem, fraieri. Cel puţin o mare sumă statistică dintre noi.
Ponta nu !
El (conform declaraţiei post- factum) de-abia acum îi înţelege pe predecesorii săi şi cât de greu e să întocmeşti un buget.
S-a luminat.
Sper să rămână aşa.
Şi eu tot aşa.
Nedumerit, mâhnit, înfricoşat.
Ba nu, înfricoşat chiar că nu.
Că nu e bugetul muma pădurii, nici Ponta capătul ţării.
Starea naţiunii nu e jalnică, dar mă gândesc de ce e nevoie ca o treime din PIB să meargă la Bugetul de Stat ? Douăzeci la sută ar fi pertinent şi suficient. Şi încă ceva, potenţialul real al României este cu mult mai mare, undeva peste 200 de miliarde de euro. Dar aproape jumătate din PIB lipseşte, fiind regăsit în economia neagră în venituri ilicite şi nedeclarate. Cam 15 miliarde rulează în industria viciului, adică tutun, cafea ţigări, sex, două miliarde în tot ce înseamnă show biz, fie că e vorba de nunţi cu manelişti ori spectacole grandioase, tot pe atât se învârt în sport şi în pariuri legate de sport, iar comerţul cu bunuri de consum ne-taxate şi ne-vămuite (maşini, piese şi componente, cosmetice, îmbrăcăminte second hand ori contrafăcută, electronice, electrocasnice, gadgeturi etc, are o valoare de peste 10 miliarde. Patru miliarde vin sigur de la căpşunari şi să nu mai vorbim de agricultură, de comerţul cu produse agricole şi de tăierile necontrolate de animale. Lupta cu economia subterană este mai importantă în opinia mea decât orice alt ceva, pe calea aceasta se va ajunge şi la unul dintre straturile de corupţi şi mai ales, la baronii de carton. Dacă există voinţă politică.
Şi dacă nu, nu ! cum zicea filozoful Sîma de la Oraviţa.

miercuri, 9 ianuarie 2013

douămiitreişpe

A fost o iarnă cu miez liniştit până acum, nimic paranormal în afara faptului că normalitatea a dispărut cu desăvârşire.
Extratereştrii nu trebuie să facă nici un efort ca să cucerească planeta Earth, ea se dăruieşte de bunăvoie şi nesilită de nimeni. Vorbind despre planetă, mă refer la România, pentru că doar atât poate cuprinde ochiul meu sufletesc la această oră.

Aseară am avut o revelaţie cutremurătoare.
Ştiaţi că peştii nu fac baie niciodată?